Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘General’ Category

La Castelul „Julia Hasdeu” a ajuns în urma cu doi ani un câine trist, slab şi temator. În ciuda constituţiei sale înalte, l-am numit Carabuş. I-am dat de mâncare şi nu a mai plecat. S-a întremat şi s-a ataşat de noi de parca ar fi fost aici dintotdeauna. Anul acesta, am zarit la nişte tomberoane un caţeluş de vreo doua luni şi l-am adus la muzeu ca sa-i fie bine. Carabuş l-a adoptat imediat. Şi pentru ca a avut noroc, i-am pus puiului un nume simbolic: Norocel. Era vesel şi jucauş aşa cum sunt toţi la vârsta aceea. Un ghemotoc alb cu câteva pete maronii, dolofan şi mâncacios. L-am dus la medicul veterinar, l-am vaccinat, l-am deparazitat, i-am dat vitamine şi totul era bine. Pâna în ziua când a fost otravit…Şi a murit în chinuri groaznice, deşi speram din tot sufletul sa nu se întâmple acel deznodamânt. Am fost muţi de durere, ca atunci când pierzi un prieten. Daca ar şti ce înseamna o asemenea experienţa, oamenii fara inima poate s-ar replia şi ar încerca sa fie buni. Carabus a suferit şi el şi ne-a aratat o proba de … omenie. Da, câinii au sentimente. Unii dintre noi, oamenii, însa, nu. Din pacate!

Anunțuri

Read Full Post »

 Împrejurarile au facut sa intru în posesia unei carţi a lui Ion Caraion, pe care o doream de foarte mult timp : « Insectele tovaraşului Hitler ». Ştiam ca fusese publicata în 1982, la Munchen, în limba româna. În anii dinaintea Revoluţiei nu avea cum sa apara în România, fireşte, din cauza conţinutului sau, iar dupa decembrie 1989, probabil ca acelaşi conţinut deranja puterea nou instalata. Astazi, reeditarea ei în ţara de origine a autorului ar însemna o binemeritata recunoaştere a omului de litere, mare patriot şi observator al timpului sau, a carui viaţa a fost pe nedrept mutilata de acţiunea „insectelor” securiste. Ion Caraion, poet, traducator, eseist de o profunda sensibilitate şi ziarist, a adunat în cele zece capitole ale carţii, tumultul existenţei umane sub forţa destructiva a terorii impuse de un sistem social-politic care considera omul, şi în special creatorul, un pericol în calea siguranţei sale, demn de a fi eliminat fara urme şi fara remuşcari, atunci când acesta depaşea limitele fixate prin cenzura. Societatea româneasca, dominata de raul raspândit de puterea proaspat instalata dupa 1944, pierdea valori umane ce-ar fi putut încrusta urme adânci în cultura autohtona, în timp ce alte personaje, sub ameninţare sau din varii interese, alegeau sa serveasca umil cauza regimului comunist, aidoma unor „curteni” servili. Puterea reprezentata de Ceauşescu şi ai sai se manifesta în plan social şi de aici în toate direcţiile sub forma diversiunilor, relei credinţe, minciunilor, rasismului, şovinismului. Limbajul lui Ion Caraion este, pe buna dreptate, dur, zdrobitor, la adresa dictatorului şi a celor care-l urmau în planurile de distrugere nu doar a „osaturii” partidului, ci a societaţii întregi. Raspunsurile lui Caraion, cuprinse în interviurile din carte, sunt tranşante şi adevarate strigate de revolta faţa de pecinginea comunista şi chiar faţa de incapacitatea cetaţenilor de a reacţiona la extinderea unei plagi purulente, capabile sa infecteze şi sa anuleze pâna şi cele mai sigure simţuri. Destinul lui Ion Caraion a fost cumplit de tragic! Creatorul şi-a vazut aripile frânte, dar a continuat sa zboare şi sa poarte lumina chiar în întunericul închisorilor în care a fost aruncat şi condamnat la moarte sau la munca silnica pe viaţa. Dispreţul faţa de moarte, caracteristic eroului român, l-a facut sa o învinga! În 1981, Ion Caraion parasea ţara pentru o lume în care omul era valorizat pentru ceea ce reprezinta şi nu era haituit, traumatizat, umilit. Dar dezradacinarea în fapt,  nu în spirit, a avut un cost: dorul de România şi de o societate normala, acasa. O societate în care mânuitorii cuvintelor sa nu fie omorâţi cu bestialitate, inculţii, proştii, „acefalii” sa nu se cocoaţe pe scaunele puterii oricare ar fi ea, iar intelectualii, oamenii de caracter sa-şi afle locul meritat prin eforturi şi munca.

Read Full Post »

Satul copilariei mele…

…e undeva, între dealurile din apropierea Râmnicului Sarat. Are un nume frumos: Valea Salciei. Acolo, la bunicii din partea tatalui, mi-am petrecut vacanţele. Bunica şi bunicul aveau suflete nobile şi traiau în armonie cu toata lumea. Departe de civilizaţia moderna, în casuţa lor modesta din mijlocul unei gradini de basm, luminata serile de lampa cu gaz, şi-au dus batrâneţile cu demnitate, aşteptând doar clipele revederii celor şase copii, cinci baieţi şi o fata. Avusesera şaisprezece copii, dar zece murisera-n pruncie. Bunica îi pomenea la toate sarbatorile, iar vara, de Sfânta Maria, la 15 august, aduna rude, apropiaţi şi saraci la o masa întinsa în curtea larga, în capul careia statea totdeauna preotul. De fiecare data, ma emotiona grija cu care pregatea bucatele, colaceii şi coliva, numind fiecare prunc mort când le împarţea cu lumina. Copil fiind, nu-mi dadeam seama de durerea pe care o purta în suflet. Era un ritual cu care ma obişnuisem, la care asistam cu bucurie. Curtea se umplea de nevoiaşi care aşteptau pomana bunicii. Nimic nu trebuia sa perturbe masa dedicata morţilor. Nici vremea, nici vreo gluma nepotrivita. Totul decurgea armonios, în consonanţa cu motivaţia pomenirii. Cu doua zile în urma m-am reîntors la Valea Salciei, dupa douazeci de ani. Bunicii au murit de foarte mult timp. Casa lor a ramas o amintire frumoasa. Astazi, doar câţiva copaci sunt singurii martori ai vremurilor de atunci: corcoduşul în care ma urcam de zeci de ori pe zi, nucul impunator din mijlocul gradinii, salcâmii… Am stat în gradina respirând aerul reavan, privind în jur şi amintindu-mi cu drag de ce-a fost odata. Revedeam cu ochii minţii fetiţa aşezata în iarba, cu o carte în mâna sau cu capul în poala bunicii, ascultând poveşti din vremea razboiului. Cautam cu privirea locul unde, la o masuţa rotunda, pe un scaunel cu trei picioare, şedeam aşteptând fiertura de gaina cu taiţei de casa, specialitatea bunicii, pe care o mâncam din strachina cu lingura de lemn. Când am parasit gradina, am simţit un soi de împacare cu mine. Îmi dorisem sa ajung acolo şi am împlinit dorinţa. A doua zi am mers la cimitir, în vârful dealului, şi am închinat gândurile mele celor care au ştiut sa fie bunicii ideali!

Read Full Post »

 Fara a fi influenţata de reflectarile în mass-media legate de învaţamântul românesc, am avut destule prilejuri de a vedea cu proprii ochi realitatea. E trista, foarte trista! Destul de rar mi-a fost dat sa întâlnesc modelul de profesor pe care îl ştiam din anii mei de şcoala. E adevarat, vremurile se schimba, dar principiile trebuie sa ramâna pentru a forma oamenii, adulţii de mâine. Daca un profesor nu ştie sa se exprime în limba româna, deşi a absolvit un masterat, te-ntrebi cum de a trecut prin şcoli înalte? Cine i-a dat girul pentru a-i învaţa pe alţii? Este inadmisibil ca un absolvent de facultate, mai ales cel cu specializare în limba şi literatura româna, sa nu cunoasca reguli elementare de ortografie şi numele clasicilor noştri. Deplâng modul în care se învaţa carte în România. Şi ma gândesc ca am avut şansa de a avea profesori extraordinari, riguroşi şi pasionaţi. Ceea ce vad astazi este monstruos şi jalnic. Mulţi dintre profesorii de azi sunt plini de infatuare ca au ajuns în vârful piramidei, fara prea multa munca, pregatindu-şi referatele şi licenţele, eventual masteratul, copiind cu neruşinare de pe INTERNET, fara a cunoaşte eforturile cercetarii. Şi-atunci, de ce sa ne mai întrebam care este motivul pentru care copiii de azi, în general, nu mai citesc şi trateaza cu superficialitate temele şcolare?

Read Full Post »

O vizita importanta

Guvernatorul Cluburilor RICHELIEU- regiunea Escaut (Belgia) vine la Câmpina.  Doamna Irène Heirens va avea întâlniri cu membrii clubului RICHELIEU CAMPINA HASDEU în perioada 4-6 iunie 2010. În acest sens, sâmbata, 5 iunie, Irène Heirens şi o delegaţie câmpineana vor participa la un program cultural incluzând vizite la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” (Ploieşti) şi la Complexul Muzeal „Nicolae Iorga” (Valenii de Munte). O plimbare la Cheia va încheia programul care va continua duminica prin întâlnirea cu toţi membrii clubului Richelieu câmpinean. Este pentru a cincea oara când Irène Heirens vine în municipiul nostru, unde, de fiecare data, gaseşte o atmosfera calda, oameni deschişi catre cunoaştere şi dialog. În cadrul întâlnirilor RICHELIEU, sunt discutate proiecte culturale şi umanitare, care vor fi puse în aplicare sub deviza „Pace şi fraternitate”. În luna septembrie a acestui an va avea loc şi prima vizita a membrilor RICHELIEU câmpineni în Belgia, la Bruxelles. Schimburile culturale şi de experienţa dintre clubul câmpinean şi cluburile belgiene dovedesc faptul ca exista ceea ce în politica europeana auzim destul de des: „unitate în diversitate”.

Read Full Post »

La multi ani!

Este urarea pe care o fac intr-o zi de sarbatoare, tuturor celor care se numesc Florin, Florina, Florica, Floarea…Din toata inima le doresc sa fie sanatosi si bucuriile sa nu-i ocoleasa!

Read Full Post »

O zi a curateniei

Am ales o zi dintr-o luna a curateniei, o zi ca simbol al acestei actiuni umane, necesare pentru sanatatea noastra. Pe 28 martie, sper, campinenii vor iesi pe strada, in parcuri, in vecinatatea blocurilor si caselor, pentru a contribui, intr-un efort comun, la curatarea mediului. Ziua curateniei inseamna mai mult decat adunatul gunoaielor, greblarea spatiilor verzi si curatatul copacilor. Ziua curateniei va aduce participantilor bucuria de a fi impreuna si de a face o activitate in urma careia toti vor fi multumiti. Chiar si cei care vor privi de dupa perdele, din coltul camerei, cum vecinul sau vecina isi face, de fapt, datoria de cetatean. Un cetatean european! In tarile cu un inalt grad de civilizatie, voluntarii se intrec in a lua parte la zilele curateniei. Muncesc zambind, iar dupa ce treaba a luat sfarsit, stiu sa se amuze, apropiindu-se unii de ceilalti. Este un aspect al „artei de a trai”. Noi trebuie sa preluam aceste bune obiceiuri. Cu siguranta, oferind modele, copiii nostri vor fi mai atenti si mai respectuosi fata de mediu.
Pentru ca P.I.N.- Campina a atras atentia, in campania electorala din 2008, asupra problemei nr. 1 din municipiu- lipsa curateniei- actionand efectiv, membrii sai vor face curatenie pe 28 februarie.

Read Full Post »

Older Posts »