Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2010

 Fara a fi influenţata de reflectarile în mass-media legate de învaţamântul românesc, am avut destule prilejuri de a vedea cu proprii ochi realitatea. E trista, foarte trista! Destul de rar mi-a fost dat sa întâlnesc modelul de profesor pe care îl ştiam din anii mei de şcoala. E adevarat, vremurile se schimba, dar principiile trebuie sa ramâna pentru a forma oamenii, adulţii de mâine. Daca un profesor nu ştie sa se exprime în limba româna, deşi a absolvit un masterat, te-ntrebi cum de a trecut prin şcoli înalte? Cine i-a dat girul pentru a-i învaţa pe alţii? Este inadmisibil ca un absolvent de facultate, mai ales cel cu specializare în limba şi literatura româna, sa nu cunoasca reguli elementare de ortografie şi numele clasicilor noştri. Deplâng modul în care se învaţa carte în România. Şi ma gândesc ca am avut şansa de a avea profesori extraordinari, riguroşi şi pasionaţi. Ceea ce vad astazi este monstruos şi jalnic. Mulţi dintre profesorii de azi sunt plini de infatuare ca au ajuns în vârful piramidei, fara prea multa munca, pregatindu-şi referatele şi licenţele, eventual masteratul, copiind cu neruşinare de pe INTERNET, fara a cunoaşte eforturile cercetarii. Şi-atunci, de ce sa ne mai întrebam care este motivul pentru care copiii de azi, în general, nu mai citesc şi trateaza cu superficialitate temele şcolare?

Reclame

Read Full Post »

Muzeul, un simbol local

Am spus-o când aveam doi ani de experienţa în muzeografie, o spun şi astazi, dupa cincisprezece ani de când lucrez într-un muzeu: el poate fi bine administrat doar de catre autoritaţile locale în raza carora funcţioneaza. Cel mai bun exemplu (iertaţi-mi, va rog, lipsa de modestie!) este Muzeul Memorial « B.P.Hasdeu » din Câmpina. Pâna în anul 1999, aceasta instituţie facea parte dintr-un lanţ de muzee (vreo zece) aflate în subordinea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Pentru a ilustra modul în care era administrat voi spune urmatoarele: 1. bunurile muzeului erau expuse în vitrine fara sistem de încuiere şi inestetice ; 2. când ploua, ploua şi în muzeu, infiltraţiile de apa producând mari pagube picturii murale; 3. muzeul nu dispunea de sistem de alarmare ; 4. nu exista paza în timpul zilei ; 5. serviciul de marketing muzeal era foarte slab : doua-trei vederi cu alte muzee şi câteva carţi care nu aveau nici o legatura cu Hasdeu (precizez ca angajaţii muzeului le carau în sacoşe de la muzeul din Ploieşti); 6. pentru întreţinerea curaţeniei în spaţiul muzeal produsele folosite nu erau niciodata suficiente, încât de multe ori le aduceam de-acasa ; 7. nu exista nici calculator, nici macar o banala maşina de scris, iar materialele de birotica erau atât de puţine încât ne descurcam fiecare, dupa putinţa ; 8. arhiva şi biblioteca instituţiei erau depozitate în condiţii insalubre, chiar periculoase, într-o casa darapanata, în care rozatoarele şi insectele erau prezente ; 9. nu se faceau achiziţii deoarece nu se alocau niciodata fonduri pentru acest scop ; 10. acţiunile culturale se organizau cu susţinere aproape integrala din sponsorizarile pe care le solicitam oamenilor de afaceri din zona ; 11. nu dispuneam de servicii moderne de ghidaj deoarece nu exista susţinere financiara pentru acest lucru. 12. grupurile sanitare erau infecte. Ma opresc aici, deşi aş mai putea enumera aspectele negative. Pentru mine, un muzeograf la început de drum, a lucra în Muzeul Memorial « B.P.Hasdeu », în asemenea condiţii, însemna sa spun un « text » vizitatorilor şi, eventual, sa ma odihnesc lecturând ceva sau uitându-ma pe pereţi pâna la terminarea programului. În acele împrejurari nu faceai muzeografie. Pentru ca muzeografia nu se reduce la rescrierea unor liste, inventare, fişe şi îndrumarea turiştilor. Dupa ce Muzeul Memorial « B.P.Hasdeu » s-a desprins din acel lanţ rigid şi nefuncţional (la 1 ianuarie 1999), trecând în proprietate şi administrare locala, lucrurile s-au schimbat radical. Nimic din ceea ce a fost odata prost nu mai exista. În opinia mea, serviciul de marketing muzeal este excelent, concurând şi, poate, întrecând muzeele naţionale, gen Peleş. Serviciul de îndrumare a publicului prin audioghiduri şi infotouch este de nivel occidental, iar paza şi protecţia bunurilor de patrimoniu este impecabila. Muzeul este dotat cu calculatoare, copiator, televizoare, video, DVD-player, casetofon, panou de proiecţie, retroproiector etc. Cele mai bune programe de inventariere a documentelor şi carţilor sunt utilizate de personalul muzeului nostru. Se face cercetare, se publica rodul acesteia în carţi şi nu de-acum, ci de zece ani încoace. Totul funcţioneaza perfect, fiecare om din muzeu ştiind ce are de facut. S-au facut reparaţii şi restaurari care au costat peste cinci miliarde de lei vechi. S-a introdus sistemul de încalzire centrala. Pentru a-ţi da seama de diferenţa, trebuie sa vizitezi neaparat muzeele care au ramas în lanţul amintit, având multe probleme. Comparaţia duce clar la ideea ca cea mai buna soluţie este trecerea instituţiilor muzeale în administrare locala, fiind vorba aici şi de un real patriotism. Cel puţin eu asta am simţit de unsprezece ani de când fac muzeografie în adevaratul înţeles al cuvântului.

Read Full Post »

 Ziua de 2 Iulie este totdeauna speciala la Castelul Julia Hasdeu. In fiecare an organizam, la aceasta data, prelegeri, lansari de carte, expoziţii şi recitaluri muzicale. Anul acesta, cinci expoziţii au fost vernisate şi trei carţi au fost lansate cu mare succes la public. Un public foarte numeros pentru o zi de vineri, la prânz. Bucuria ne-a fost mare atunci când seara, cu ocazia Galei Concursului Internaţional de Interpretare violonistica „Cornelia Bronzetti”, în castel, francezul Guy Hoedts şi nemţoaica Jenny Abel s-au înţeles în limba româna. Deşi fiecare cunoştea limba celuilalt, au preferat sa vorbeasca româneşte. Daca Hasdeu ar fi trait, ar fi fost încântat. Undeva, am citit ca savantul nu a dorit sa-i fie tradusa opera tocmai pentru a-i determina pe doritori sa inveţe limba noastra. Guy Hoedts, cercetator la INALCO (Paris), este coautor al carţii „La Mort des Ceauşescu” împreuna cu Catherine Durandin. A vizitat castelul în 1997 şi de-atunci, fascinat de cele vazute şi auzite, a început sa studieze limba şi civilizaţia româneasca, desavârşindu-şi studiile la Sorbona şi la INALCO (Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale). Din anul 2001, vine cu placere şi bucurie la aproape fiecare ediţie a „Sarbatorii celor 2 Iulii”. Jenny Abel, violonista, a susţinut în urma cu câţiva ani un recital la Castel în compania Corneliei Bronzetti. Pe 2 iulie 2010, s-a aflat la Câmpina în calitate de membru al juriului concursului amintit mai sus.

Read Full Post »