Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2009

O zi a curateniei

Am ales o zi dintr-o luna a curateniei, o zi ca simbol al acestei actiuni umane, necesare pentru sanatatea noastra. Pe 28 martie, sper, campinenii vor iesi pe strada, in parcuri, in vecinatatea blocurilor si caselor, pentru a contribui, intr-un efort comun, la curatarea mediului. Ziua curateniei inseamna mai mult decat adunatul gunoaielor, greblarea spatiilor verzi si curatatul copacilor. Ziua curateniei va aduce participantilor bucuria de a fi impreuna si de a face o activitate in urma careia toti vor fi multumiti. Chiar si cei care vor privi de dupa perdele, din coltul camerei, cum vecinul sau vecina isi face, de fapt, datoria de cetatean. Un cetatean european! In tarile cu un inalt grad de civilizatie, voluntarii se intrec in a lua parte la zilele curateniei. Muncesc zambind, iar dupa ce treaba a luat sfarsit, stiu sa se amuze, apropiindu-se unii de ceilalti. Este un aspect al „artei de a trai”. Noi trebuie sa preluam aceste bune obiceiuri. Cu siguranta, oferind modele, copiii nostri vor fi mai atenti si mai respectuosi fata de mediu.
Pentru ca P.I.N.- Campina a atras atentia, in campania electorala din 2008, asupra problemei nr. 1 din municipiu- lipsa curateniei- actionand efectiv, membrii sai vor face curatenie pe 28 februarie.

Anunțuri

Read Full Post »

A fost al Campinei!

Muzeul memorial Nicolae Grigorescu a fost inaugurat in 1955, dupa ce a fost construita din temelii, pe acelasi loc, o casa aidoma celei in care traise artistul si care arsese cu decenii in urma. Colectia muzeului era bogata si a rezistat in formula initiala de expunere pana in anul 2004. La 28 ianuarie 2004, patruzeci de lucrari au luat drumul Bucurestilor, fiind returnate Muzeului National de Arta al Romaniei de unde, se spune, fusesera „imprumutate” in 1955. Din mila si bunavointa MNAR, douasprezece lucrari au ramas la Campina, cu statutul de bunuri „imprumutate”. Niciodata nu a fost facut public documentul ce dovedea calitatea MNAR de proprietar al respectivelor lucrari. Iar transferul tablourilor la Bucuresti, precum si amenajararea noii expozitii (evident, mai saraca!) s-au facut intr-o nefireasca tacere. Primaria Campina, macar pentru faptul ca muzeul functiona pe teritoriul municipiului, ar fi trebuit sa solicite, pe cale oficiala, o explicatie. Nu stiu daca s-a intamplat acest lucru. Ziarista Simona Luncasu a scris in ziarul local „Partener” despre ceea ce se intampla la Muzeul Grigorescu. I-am fost aproape in demersurile sale jurnalistice (din pacate, nu aveam alta autoritate sa intervin!) pentru ca stiam din memoriile lui C.I.Istrati, un apropiat al lui Grigorescu, faptul ca peretii locuintei pictorului erau plini de sus si pana jos de tablouri, ca nu-si dorise niciodata ca tablourile lui sa fie in alta parte decat in casa de la Campina. Cei care au vizitat muzeul intre 1955 si 2004 (inceput de ianuarie) isi amintesc de bogata sa colectie. Poate sunt localnici sau fosti angajati ai Primariei Campina care isi amintesc si de faptul ca Muzeul Grigorescu a fost candva in proprietatea si administrarea acesteia. Pana in 1984, cand s-a creat Complexul Muzeal Judetean Prahova si toate muzeele din judetul nostru au fost inglobate in aceasta organizatie. Stiu ca domnului Dumitrescu, director al Muzeului Grigorescu, nu i-a placut aceasta centralizare si a rezistat doar cativa ani, dupa care s-a retras. L-am cunoscut si l-am apreciat! In 1990, Complexul Judetean Prahova s-a divizat in trei muzee judetene, fiecare muzeu judetean luand sub aripa alte muzee. Muzeul memorial Nicolae Grigorescu a ramas in administrarea Muzeului Judetean de Arta, cu sediul in Ploiesti. De atunci au fost cateva incercari de a fi preluat din nou Muzeul Grigorescu. Prima a fost in 1998, in acelasi timp cu incercarea de a transfera Campinei dreptul de proprietate si administrare asupra Muzeului Hasdeu. In 1999, Muzeul Hasdeu devenea muzeul Campinei, in schimb Muzeul Grigorescu, nu. De ce? Pentru ca nimeni de la Muzeul Grigorescu nu dorea acest lucru. Am incercat sa-i conving pe colegii de acolo sa lupte alaturi de mine pentru viitorul muzeului lor, dar i-a speriat situatia si au dat inapoi. A doua incercare a fost atunci cand am devenit consilier local. Proiectul initiat de mine, privind aprobarea de catre Consiliul local Campina a solicitarii trecerii Muzeului Grigorescu in proprietatea si administrarea locala, a fost votat in unanimitate (Hotararea nr. 100/30 iunie 2005). Domnul primar Horia Tiseanu si cu mine ne-am adresat ulterior Consiliului Judetean Prahova, am participat la o sedinta cu aceasta tema, la Ploiesti, si am sustinut ideea descentralizarii muzeului inclusiv in fata mass-mediei locale si judetene. Daca am fi putut decide noi acea trecere, cu siguranta am fi facut-o! Dar era si este de competenta Consiliului Judetean sa decida asupra sortii acestei importante institutii muzeale. Noi, consilierii campineni si executivul reprezentat prin dl. Tiseanu, la vremea respectiva ne-am exprimat dorinta de a prelua si Muzeul Grigorescu pentru ca a fost al Campinei. Si sunt convinsa, dorinta exista si astazi. Hotarea nr. 100/30 iunie 2005 nu a fost abrogata!

Read Full Post »

Pacat de peisaj!

Dupa, cred, doi ani, azi m-am intors la Cheia. Totdeauna mi-a placut aceasta asezare. Are aproape tot ce-i trebuie ca sa devina un loc turistic atractiv. Cheia a fost daruita cu un peisaj de poveste. Padurile sunt impresionante, apele cristaline curg intr-un susur linistitor catre vale, dealurile pregatesc trecerea catre muntele maret. Si totusi, aceasta natura desprinsa parca dintr-un tablou, nu-i misca pe oameni in asemenea masura incat sa o respecte. Ce am vazut astazi, la Cheia, vad peste tot, in tara. Gunoaie! Aspectul dezolant creat de prezenta acestora estompa frumusetea naturala a locurilor. Ca turist roman, inteleg ca educatia multora este la nivelul cel mai de jos. Cunoscand istoria propriei tari, cunosc si tarele multor conationali in privinta curateniei. Fireste, nu sunt de acord cu ele si incerc, dupa puteri, sa lupt impotriva lor. Turistii strainii, insa, ne taxeaza, si spun acest lucru cu toata convingerea, data fiind experienta contactului cu ei. Din pacate, pentru turismul romanesc (si nu doar!), gunoaiele sunt o pecingine grozava! Si vindecarea de ea trebuie sa fie prioritatea, daca vrem sa mai vina turisti care sa ne cunoasca la noi, acasa.

Read Full Post »

De Ziua Francofoniei!

Maine, la Muzeul memorial „B.P.Hasdeu”, elevii Grupului Scolar Forestier vor sarbatori Ziua Francofoniei. Evenimentul va incepe la orele 10.00. Sunt invitati sa participe toti cei care iubesc limba si cultura franceza. De ce au ales profesorii si elevii ambianta calda si magica a Castelului? Pentru ca Julia Hasdeu, in memoria careia tatal indurerat a inaltat edificiul, a scris poezie si proza in limba franceza. In anul 2005, opera poetica a Juliei Hasdeu a fost reeditata intr-un volum bilingv (in limba franceza si traducerea poemelor in romaneste), la Editura Saeculum I.O., gratie subventiei acordate de Ministerul Afacerilor Externe al Frantei prin Ambasada acestei tari la Bucuresti, in cadrul Programului „Nicolae Iorga”.
In prefata acelui volum, aminteam de cuvintele savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, prin care acesta incerca sa motiveze gestul fiicei de a scrie in limba franceza… „pentru ca Franta este civilizatia contemporana in acceptiunea cea mai vasta a cuvantului, cetatenii ei sunt peste tot; nu exista nimic strain pentru ea. Inamici insisi, orice ar face si orice ar spune, respira involuntar spiritul francez, pentru a putea sa traiasca, asa cum respira oxigenul” .
Intr-un fel, sarbatoarea de maine este si un semn de recunoastere si de pretuire a operei Juliei Hasdeu, o opera ce dezvaluie cititorului francofon de oriunde ar fi el, spiritul pur romanesc.

Read Full Post »

Aseara am fost la un spectacol de jazz. Orchestra lui Emy Dragoi a facut minuni in Casa de Cultura. Sunetele instrumentelor, deasupra carora isi avea locul binemeritat acordeonul manuit exceptional de Emy Dragoi, m-au transportat la mii de kilometri, in Parisul de care imi este dor. Ceea ce m-a surprins placut a fost faptul ca acordeonistul a reunit in orchestra sa muzicieni francezi si italieni care, alaturi de romani, ne-au incantat cu o muzica inspirata de repertoriul Mariei Tanase. Pe fundal, chipul acesteia, fotografiat in varii ipostaze, guverna actul muzical construit din sensibilitate, cu pasiune. Dupa acordurile muzicale cunoscute, artistii se intorceau cu delicatete la sunetele jazz-ului manouche, creand o punte intre doua genuri, intre doua culturi. A fost un spectacol frumos la care, din pacate, nu au asistat decat foarte putini spectatori. Desi intrarea a fost gratuita…

Read Full Post »

In seara zilei de 8 martie, unul dintre operatorii de la o televiziune locala, afirma: “Din vremea lui Ceausescu sala Casei de Cultura nu a mai fost arhiplina, asa cum a fost astazi”. Spectacolul din prima parte a serii, desfasurat acolo, a atras multa lume. M-am intrebat : de ce ? Sa fi venit campinenii pentru Stela şi Arşinel, capete de afis ? Pentru concursul de frumuseţe ? Nu cred ca a fost atata lume doar pentru ca intrarea a fost gratuita. De multe ori Consiliul local a subventionat spectacole si nu a fost multa lume in sala. Care sa fie motivul umplerii pana la refuz a salii cu o capacitate de 750 de locuri ? Daca-i socotesc si pe cei care au stat pe scaune suplimentare sau in picioare, cred ca in sala au fost aproximativ o mie de persoane.
Un posibil raspuns ar fi acela ca, de aceasta data, organizatorii au contactat institutiile publice si private din localitate, oferindu-le un anumit numar de invitatii (impartite intr-un mod echilibrat, in functie de solicitari). Cu alte cuvinte, oamenii au fost informati direct si acest mod de comunicare s-a dovedit cea mai buna metoda de PR pentru evenimentul in cauza.
Facand parte din echipa organizatorilor, am avut emotii. Conditiile de pregatire a concursului nu au mai fost cele initiale, cand ne bazam pe sprijinul specialistilor in coregrafie, design vestimentar, scenografie, regie etc. Fiind vorba de organizarea a doua spectacole (unul, in sala, si altul, in aer liber), din ratiuni financiare s-a renuntat la specialisti. Spre uimirea mea si a celor din comisia de organizare, totul a decurs bine gratie unor sponsori si voluntari care ni s-au alaturat pentru ca spectacolul din sala sa fie unul de calitate.
O ziarista scria ca este greu sa aduni concurente pentru un asemenea concurs. Intr-adevar, este dificil ! Si mai greu este sa le mentii pentru ca pregatirea probelor necesita un efort. In plus, tinerele au o anumita pudoare si se tem de o reactie negativa din partea publicului. Sunt cateva aspecte care pun probleme organizatorilor unor astfel de concursuri…
Evenimentul din Casa de Cultura s-a derulat fara sincope, timp de trei ore. Si nu cred ca a plictisit pe cineva. Iar publicul, cu exceptia unor persoane care au uitat sa inchida telefoanele, nu a avut un comportament deviant, dimpotriva, s-a manifestat firesc, prin aplauze.

Read Full Post »