Se întâmpla în 2007, anul în care comemoram un secol de la moartea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Într-o zi, am mers la sediul Academiei Române de pe Calea Victoriei pentru a-mi ridica diploma de atestare a doctoratului. Institutul de Istorie şi Teorie Literara “G. Calinescu” funcţioneaza sub patronajul Academiei şi fiindca îmi susţinusem teza acolo, firesc, diploma trebuia sa o ridic de la secretariatul acesteia. Am intrat în vechiul edificiu cu gândul de a-l “saluta” mai întâi pe Hasdeu. Nu m-am gândit nicio clipa ca savantul despre care Mircea Eliade spunea ca a fost “un geniu de o uluitoare vastitate”, ilustrul academician B.P. Hasdeu, ale cărui lucrari au fost strâns legate de viaţa academica, nu era imortalizat acolo, într-un portret. Am cercetat fiecare perete, am strabatut fiecare hol şi fiecare sala cu gândul ca-l voi descoperi undeva, dar, din pacate, portretul sau nu exista. Alte personaje ale vieţii noastre culturale şi ştiinţifice ma priveau din cadrul tablourilor.
Mi-am ridicat diploma şi îndurerata am ieşit pe Calea Victoriei cu gândul ca trebuie sa fac ceva. L-am sunat pe profesorul I. Oprişan, renumit hasdeolog, şi împreuna am convenit sa schimbam lucrurile. Am gasit un pictor, pe Viorel Popa, care s-a oferit sa faca o copie dupa portretul lui B. P. Hasdeu de G. D. Mirea. Domnul Oprişan a convins conducerea Academiei sa plateasca portretul. Banii au fost puţini, dar pictorul a înţeles of-ul nostru. Când Academia Româna l-a comemorat pe Hasdeu într-o şedinţa speciala, la care au participat somitaţi din lumea literara româneasca de dincoace şi de dincolo de Prut, a fost dezvelit portretul savantului. De atunci, el se afla la vechiul sediu al Academiei.
