Suflet de copil

S-a intamplat in ajun de Craciun. Un glas frumos rasuna dincolo de usa apartamentului meu. Am deschis si in prag am vazut o fetita. Colindul era admirabil interpretat de fata cu obrajii de foc, cu nasucul inghetat de gerul de afara. Un glas curat, pur ca sufletul ei. Parea de 11 – 12 ani. In realitate, aveam sa aflu, implinise 14. Nu fusese niciodata la scoala. Si totusi, se exprima atat de frumos! Visul cel mare al Georgianei este sa invete sa scrie si sa citeasca. I-am spus ca poate fi implinit pentru ca la Campina exista un loc special pentru a invata carte. Desigur, m-am gandit la Asociatia “Inima Sfanta a lui Iisus”, despre care scriam cu ceva timp in urma. S-a bucurat in timp ce eu ii povesteam minunatiile vazute acolo. A plecat cu bunatati in traista plina, promitand ca se va intoarce. S-a intors dupa un timp, dar numai pentru a cersi caci, dupa cum marturisea, de mica a facut acest lucru. Nu a uitat sa promita ca va veni cu mama pentru a merge la asociatie. De atunci nu am mai vazut-o. Ce simt este ca nu mintea atunci cand imi vorbea de visul ei… Sunt multi copii ca Georgiana…  Unii adultii  trec pe langa ei nepasatori, aruncandu-le, poate, o privire rautacioasa atunci cand indraznesc sa se apropie pentru a cersi. Umanitarismul si solidaritatea sunt din ce in ce mai rare in lumea noastra. Egoismul si individualismul troneaza. Viata asociativa in scopuri nobile, al educatiei, spre exemplu,  mai poate salva un suflet de copil pierdut intr-o lume nebuna. Cel care adera la ea, ca angajat sau voluntar, contribuie enorm la binele umanitatii. Iata de ce am sprijinit si sprijin realizarea Centrului de zi pentru minorii din familiile defavorizate, la Casa Tineretului. Ca, in sfarsit, sa gasim o rezolvare durabila la problemele care se adancesc parca, din ce in ce mai mult.